INVESTAND ALATURI DE HRISTOS
by: Vasile Croitor


Am ales pentru interviul special al acestei ediţii despre misiune să stăm de vorbă cu păstorul Vasilică Croitor. Aceasta din mai multe motive: este un tânăr de doar 28 de ani, s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu de foarte tânăr, s-a încumetat să înceapă slujirea într-o zonă foarte puţin evanghelizată din România, s-a implicat în misiunea mondială şi a vestit Evanghelia în mai multe ţări, printre care India şi Kenya. Nu în ultimul rând, l-am ales pe păstorul Vasilică Croitor pentru acest interviu datorită faptului că el are o dorinţă deosebită ca să vadă că tinerii români de pretutindeni îşi aduc aportul cu credincioşie la Marea Trimitere.

REP: Te-ai n[scut în nordul ţării. Ai fi putut să te afli acum într-un oraş mare cu mulţi credincioşi. Ce te-a determinat să alegi Medgidia?  

C.V.: Dorinţa de a trăi pentru Dumnezeu. Poate că mulţi îşi doresc ca să audă o voce din ceruri sau să vadă o mână care la scrie pe un zid ce să facă pentru Dumnezeu. Nu aşa stau lucrurile cu cei mai mulţi dintre oameni. Însă când am capitulat înaintea lui Dumnezeu, când am renunţat la planurile mele egoiste (şi am avut multe din acestea), Dumnezeu a fost foarte prompt în a-mi vorbi ce să fac cu viaţa mea. El mi-a mişcat inima şi a făcut să aud cu multă insistenţă vocea Lui înlăuntrul meu spunându-mi: „Aici am nevoie de tine”. Nu am acţionat imediat, am testat vocea aceea lăuntrică şi răspunsul lui Dumnezeu a fost acelaşi, întărindu-mi convingerea că trebuie să lucrez în Medgidia. 

REP: Echipa de misiune din Medgidia este formată în mare măsură din tineri. În ce fel reuşesc acei tineri să vestească Evanghelia? 

C.V: Eu cred într-o chemare generală la slujire. Dintre toţi credincioşii însă, adesea tinerii au mai multă energie, timp şi chiar pasiune pentru slujire. Mă bucur pentru că Dumnezeu mi-a dat harul să formez o echipă de credincioşi dedicaţi, dintre care cei mai mulţi sunt tineri. Vestea bună este însă că Dumnezeu a folosit această echipă pentru a înfiinţa şi creşte multe biserici în zona Medgidiei. Calitatea cea mai căutată a fost disponibilitatea la sacrificiu. Au fost ani grei, şi trebuie să vă spun că planurile noastre de evanghelizare au declanşat furia şi atacurile diavolului. 

REP: Care au fost piedicile cele mai mari pe care le-aţi întâlnit în lucrarea voastra? 

C.V: Am întâmpinat opoziţie la toate nivelele. Multe dintre piedici le-am anticipat, şi cu toate acestea nu ne-a fost mai uşor să le biruim. Au fost greutăţi în stabilirea şi consolidarea unei echipe. Am început cu tineri, unii tineri şi în credinţă. Apoi cei mai mulţi veneam din alte zone ale ţării şi adaptarea cere timp, oricât de mare este dragostea pentru oamenii cărora le slujeşti. Dobrogea diferă enorm de restul ţării. Situaţia economică a Medgidiei a fost şi este încă o frână pentru lucrare. Sunt şase ani de când asist la distrugerea oraşului, parcă după un proiect diabolic. Din 70 de membri în biserica din Medgidia, doar doi au un loc de muncă stabil. Cred că aceasta spune suficient despre situaţia oraşului nostru. Însă cel mai grav este faptul că, din punct de vedere moral, Medgidia este un faliment. Prostituţia, avorturile, şi mai recent drogurile, sunt un cancer pentru oraş.  

REP: În ce fel aţi acţionat în acest context? 

C.V: Proiectul de evanghelizare lansat în anul 1999 a fost o expresie a dorinţei noastre de a duce Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare localitate a zonei noastre de misiune. Am început cu emoţii, am căutat să vedem care erau localităţile cele mai receptive pentru început şi astfel am folosit fiecare uşă deschisă. În paralel am alcătuit şi proiecte sociale, prin care am ajutat multe familii foarte sărace. Am pornit trei şcoli de alfabetizare unde oferim o şansă la educaţie copiilor din familiile sărace. S-au construit peste zece case, în mare măsură prin munca voluntară a membrilor din bisericile noastre, ajutând astfel familii greu încercate să aibă un adăpost.

REP: Dobrogea este o zonă cu multe naţionalităţi. Există deschidere din partea lor faţă de Evanghelie? 

C.V: Pentru noi, venind din zone mai omogene ale ţării, Dobrogea ni s-a părut o „Galileea Neamurilor”. În mai multe din cele nouă biserici cărora le slujesc avem acum fraţi ţigani sau turci şi ne bucurăm că în mare măsură  se bucură de relaţii bune. Una dintre biserici, în satul Cobadin, este o biserică alcătuită din turci, foşti musulmani, care l-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al vieţii lor. Acum se lucrează la plantarea celei de a doua biserici între turci, în satul Castelu.  

REP: Există oportunităţi noi de misiune în prezent în Medgidia? Ce fel de oameni căutaţi pentru lucrarea din Medgidia? 

C.V: Cea mai mare nevoie a misiunii noastre încă este de nevoia de lucrători. Domnul Isus ne-a spus că rugăciunea pentru secerători este o rugăciune permanentă. Însă o „fişă a postului” pentru candidaţii la misiune în Medgidia se rezumă la următoarele cerinţe:

  • să aibă o experienţă personală cu Dumnezeu  

  • pasiune pentru cei pierduţi  d

  • isponibilitatea de a lucra în echipă.

Misiunea din Medgidia s-a făcut cu oameni foarte simpli, în special tineri cărora nu li s-a acordat încredere în trecut şi care nu aveau nici ei mare credinţă că pot face ceva pentru Dumnezeu. Dumnezeu a folosit simplitatea, sinceritatea şi spiritul de sacrificiu pentru a Se proslăvi.  

REP: Dacă ar fi tineri interesaţi de misiune, ce ar trebui să facă? 

C.V: În prezent avem mare nevoie de persoane care se pricep într-unul din domeniile:

  • evanghelizare

  • muzică

  • computer 

  • tipar    

  • afaceri

Lipsa de locuri de muncă ne obligă să încercăm să facilităm venirea unor creştini care să pornească afaceri şi care să angajeze membri din bisericile noastre. Avem o suită de propuneri în această direcţie şi suntem gata să susţinem şi pe cei care ar veni să slujească comunităţii noastre şi această privinţă. Avem oameni care vor să muncească, dar care nu au experienţa necesară de a porni ei singuri o afacere.  

REP: În Încheiere, ce gânduri aţi adresa Convenţiei Tinerilor din SUA, Detroit 2003? 

C.V: Privind la tinerii din SUA, în cele două călătorii pe care le-am făcut acolo, m-a uimit potenţialul care este atât de evident în fiecare biserică. Am întâlnit tineri extraordinari, care pornesc în viaţă cu şanse enorm mai mari decât orice tânăr din zona noastră. Am văzut talent, educaţie, daruri şi desigur, posibilităţi materiale. Îndemnul meu pentru voi, dragi tineri, este ca să folosiţi aceste resurse pe care Dumnezeu le-a pus în voi în aşa fel încât Tatăl vostru să fie mândru de voi. Căutaţi să-L cunoaşteţi pe El şi voia Sa pentru viaţa voastră. Investind alături de Isus Hristos avem garanţia succesului.